Faceți căutări pe acest blog

vineri, 22 mai 2020

Poveste

Poveste

Privești raza de soare ce pătrunde oblic în sufletul tău
Printr-o perdea  în care fiecare emoție devine o nuanță.
Amintirile sunt pagini din cartea noastră de povești
Pe care, din egoism uneori, o ascundem într-un sertar alb
În castelul medieval al timpului.

💛 Iulia-Ioana 💛

miercuri, 6 mai 2020

Te vei apropia

Te vei apropia

Când mă uit în oglindă
Tu eşti reflexia mea.
Atunci când te pierd
Te regăsesc în îndepărtata lumină
Mereu şi mereu acolo
Timpul nu va aduce niciodată rouă de lacrimi
Peste două suflete ce ard
Peniţa mea îţi scrie versuri:
Tu, eu, noi.

Două lampioane
ating
miezul nopții.
Luminile orașului
se îndepărtează
tot mai mult.

Primele acorduri de chitară
Răsărit de soare în valurile mării
țin sufletului de cald.

În urma ta: câmp de maci;
În urma mea: lan de floarea soarelui;
În fața noastră: două flori de nu mă uita
și-un răsărit de soare.

Voi desenați vise
cu cretă pe asfalt.
Noi creăm vise
cu zmeie pe cer.

Ne jucăm de-a iubirea
Pictezi pe inima mea încet, eu zâmbesc
Să nu mă decolorezi niciodată...

Mi-ai spus că ninge ca în povești.
Ninge peste iubirea noastră.
Tu pleci...
Ninge peste iubirea noastră.
Aștept să te întorci.
E târziu și încă ninge
Vii?

Tăcea, zâmbea,
tăcea din nou.
mă privea,
mă iubea,
mă trezeam zâmbind:
Mi se cuibărea în suflet.
Ea...

💛 Iulia-Ioana 💛

Timpul

  Timpul Continuitatea severă a timpului Resimţită ca o limită de măsură Ce ne face să ne oprim uneori Din a fi conştienţi, egoişt...