Imperativ
Stai!
Privește-ți
măcar o clipă umbra
Ce te-a urmat mii de ani
Strânge amintiri în fiecare clipă
Fără să îți amaneteze
Nici o emoție, nici un zâmbet
Te așteaptă fără să ceară nimic în schimb
Vede toate
străzile aglomerate
Prin care
alergi și îi e teamă…
Să nu își
piardă sufletul
Printre pașii
unor oameni grăbiți,
Printre alte prezențe feminine
Ce vin și pleacă fără să lase nimic în urmă.
Stai! A rămas la o atingere distanță…
Distinge suflete de
mătase albă
Uitate pe scările unui oraș plin de lumini...
💛
