Jurnalul
Mereu pe aceleaşi străzi
Cu paşi grei, laşi în
urma ta
Oameni mai tineri, mai fericiţi
Şi nimeni nu-ţi ştie povestea.
Nimeni nu-ţi numără serile dormite prin parcuri
Serile în care te plimbai prin săli de aşteptare goale
Nimeni nu te întreabă dacă ai avut coşmaruri sau nu
Dacă ai o
rană adâncă, dacă ţi s-a vindecat sau nu.
În nopţi reci de noiembrie
Te aşezi pe o bancă umedă
Îţi strângi mai tare pardesiul vechi şi ars de timp
Şi priveşti ploaia.
Ştiu, acum e miezul nopţii şi felinarele sunt încă aprinse
Iar tu cauţi în oameni ceva demult pierdut:
Profunzimea iubirii şi echilibrul personalităţii
Nu relaţii măsurate în monede.
Te bucuri de fiecare clipă în care ai fost îndrăgostit
Te întorci şi acum în locul în care ai cunoscut-o
Recitind
jurnalul iubirii voastre
Pe care
amândoi l-aţi scris
Dorindu-ţi
o ultimă şansă:
Să te reîntorci la ea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu